A fost o hotărâre greu de luat aceea de a veni să jucaţi în România ?    E o întrebare bună... Îmi doream de mult să joc aici, pentru că paradoxal, nici măcar ca junioară nu apucasem să vin în ţara dvs, deşi în alte regiuni (de exemplu Grecia sau Bulgaria) am fost de multe ori. Mi s-a spus că oamenii de aici sunt amabili, aşa că... nu a fost o decizie dificilă ! De altfel, soţul dvs, marele maestru turc Suat Atalîk, a jucat deseori în România.    Da, de peste 25 de ori, din câte mi-a spus. Însă oricum, decizia de a juca undeva o iau singură.

Cum v-ati simţit în cadrul echipei Medicina Timişoara, cu care aţi obţinut medalia de bronz în Superliga 2012 ?
   Am constituit un grup omogen, bine condus şi cred că este un rezultat meritat.

Sunteţi mulţumită de jocul pe care l-aţi prestat, de la nivelul celui de-al doilea rating din concurs (2458) şi al titlului de IM masculin ?
   Am avut o înfrângere cu Alina L’Ami, care a jucat excelent, dar în rest am făcut partide bune, zic eu, inclusiv cea din ultima rundă, cu Luminiţa Cosma.

La masa de junioare a echipei Medicina a jucat o speranţă a şahului feminin românesc, Daria Vişănescu. Ce perspective consideraţi că are ?
   Atunci când am avut răgazul, m-am uitat şi la poziţiile care apăreau în partidele ei. Consider că joacă atent şi, dacă se va pregăti în continuare la fel, va avea succese pe măsură.

Faptul că aţi jucat aici la Mamaia chiar pe malul mării a însemnat ceva deosebit ?
   Marea e pentru mine un peisaj cotidian la Istanbul...

Ce amintiri păstraţi din anul 2006, când aţi devenit campioană europeană de senioare la Kuşadasî ?
   Cred că a fost cel mai bun concurs al vieţii mele, am fost fericită şi nici acum nu-mi vine să cred că l-am câştigat. De altfel, a fost un an cu totul special, pentru că în decursul lui l-am născut pe fiul meu. Altminteri însă, nu încerc să clasific anii şi caut să iau din fiecare ceea ce e pozitiv.

Cum aţi trăit recenta Olimpiadă, care s-a desfăşurat în oraşul dvs. Istanbul, dar fără să participaţi la ea ?
   Am fost într-adevăr supărată. Visam la această Olimpiadă şi speram să joc. Nimeni nu credea că nu voi fi invitată şi este de neconceput ca jucătoarea nr.1 a unei ţări să fie exclusă din echipa naţională, care astfel este slăbită deliberat.

Intenţionaţi un transfer pe lista unei alte federaţii ?
   Anul trecut am dorit să revin pe lista ţării natale, Rusia, dar costul era foarte mare, circa 12000 euro şi nu ştiu dacă mi-ar fi fost susţinut. În plus, dat fiind că federaţia turcă întreprinde totul împotriva mea, i-aş face fericiţi de două ori: o dată că plec şi a doua oară că le dau banii. Să vedem însă ce ne rezervă viitorul...

Relativ la viitor, urmăriţi o carieră şahistă pentru fiul dvs. ?
   N-aş crede. Îi place să înoate, să mergem împreună cu bicicleta, uneori mai joacă fotbal. Nu vreau să-l forţez, are doar şase ani, rămâne să aleagă el. Dar dacă ar deveni şahist, nu ştiu pentru care federaţie să joace... dacă ar fi pentru cea turcă, ar însemna să avem în familia noastră un al treilea caz-problemă !

Când speraţi să vă întoarceţi în România ?
   Aştept să se ivească o nouă ocazie, pentru că oamenii de aici mi-au plăcut şi aceasta este esenţial pentru mine. Mâine dimineaţă plec la Bucureşti, unde voi sta o zi înainte de întoarcerea în Turcia şi sper să pot vizita cât mai mult din Capitala dvs.